...titlu de ziar al Monitorului de Bacau, undeva prin 1996..
" La 40 km de Bacau, pe calea spre Onesti, satul Deleni , din comuna Helegiu se ascunde un peisaj mirific. Din Deleni se trage si parintele calugar Pahomie, pe numele sau civil Gheorghe Parjol, personaj controversat care tinde sa devina o legenda a locului. Calugarul in varsta de 68 ani se cazneste de aproape doi ani sa cladeasca o manastire pentru maici pe cel mai inalt pisc din zona. Locul ales se afla la 7 km de satul Deleni - ultima urma de civilizatie. Doar cu o masina foarte puternica poti strabate drumul pana la coliba parintelui. Dar cand ploua, drumul se infunda si nici cu camionul nu mai poti trece. Mai lesne ajungi cu piciorul."
Fost miner, pe numele civil de Gheorghe Pârjol, acesta s-a hirotonisit la vârsta de 60 de ani la Mănăstirea Bistriţa. Povestea vieţii preotului este una impresionantă pentru un muritor de rând.
S-a născut în Deleni şi a rămas orfan de tată când avea numai câţiva ani. A fost crescut cu frica şi credinţa în Dumnezeu, de către mama sa. La 37 de ani, s-a înscris într-un comitet de initiativă pentru redeschiderea mănăstirilor Runc, de lângă Buhuşi şi Măgura, de lângă Târgu Ocna. A fost ameninţat şi hărţuit de securitate şi, cu toate că avea o soţie şi doi copii de întreţinut, nu a renunţat la credinţă. Concediile le petrecea muncind ca voluntar la construirea sau repararea diverselor mănăstiri din zonă.
Pentru el, lucrurile materiale nu au fost niciodata importante, se retrăgea adesea în pustietate, în pădurile din apropierea satului natal, unde trăia luni de zile în adăposturi improvizate, hrănindu-se cu rădăcini, fructe şi apă minerală din izvorul Sâmburel, postind şi rugându-se.
În 1988, după 40 de ani de căsnicie, a renunţat la familie, călugărindu-se la Schitul Tarcău, din Neamţ. De soţia sa Georgeta nu a divorţat niciodată însă. Spune că nu-i poate face aşa ceva după ce au trăit o viaţă împreună.
În 1989 a construit Mănăstirea de la Gârcina, din judeţul Neamţ, iar ca răsplată pentru acest lucru, episcopul Eftimie, al Romanului şi Huşilor, l-a hirotonisit.
În 1995 a cerut aprobare de la Episcopie să ridice o mănăstire lângă Deleni. Nu a primit-o. Dar nu a renunţat la visul lui şi a luat drumul Bucureştiului, încercând să strângă bani.
Nu a reuşit, aşă că a trăit câteva luni pe munte, sub cerul liber, până a ridicat o baracă din scânduri şi lut. Aici îşi ţinea slujbele şi rugăciunile zilnice şi tot aici se pregăteau merindele pentru cei ce veneau la slujbă şi rămâneau să prânzească înainte de a coborâ în sat.
Soţia sa i-a fost soră de mănăstire timp de aproape doi ani, până când, datorită programului strict de rugăciune şi post, s-a îmbolnăvit şi s-a reîntors acasă, în Bacău.
Părintele a reuşit, în timp, cu banii strânşi din peregrinările sale prin ţară, să construiască cinci chilii şi o bisericuţă din lemn.
La Mănăstire se ajunge greu, drumul este anevoios şi poate fi străbătut cu maşina de teren sau pe jos, iar atunci când plouă nu se poate ajunge nici cu camionul. Cu toate acestea, sătenii vin în fiecare duminică. Slujba părintelui ţine câte cinci ore, începând de cu noapte.
Locul pe care se află mănăstirea se numeşte Poiana Cireşului, iar părintele Pahomie a ales să-şi ridice aici lăcaşul sfânt, din dorinţa de a continua ceea ce au început Ioan Tănase şi Gheorghe Iosif Coman în 1947. Cei doi au vrut să ridice aici o mănăstire, dar nu au primit acceptul Episcopiei, fiind în perioada dărâmării lăcaşelor de cult.
Încă se mai păstrează crucea de piatră construita de aceştia.
No comments:
Post a Comment